Congratiulations! You found a hidden page!
There is small reward for you as well: The hidden poem!
Fapula
Jos, pe malul unui lac
Sta ascuns un pitpalac.
Cucuveaua cea motata
Era foarte agitata:
“Vai de mine, ce rusine,
Nimeni nu se da la mine!
Vreau si eu un armasar
Sa mi-o bage de sa sar!
Sa mi-o dea un pic de tot
Chiar acum ca nu mai pot!
lar eu sa-i arat de indata
Ce am eu in beregata!
Sa-i arat si gaurica
Ca sta demult mititica
Fara nicio mangaiere,
Fara clipe de placere…”
Asa se vaita
Trista cucuvea,
Statea si se gandea:
“Oare ma fute cineva?”
Atunci pitpalacul, “sculat” de instinct
Isi puse in gand s-o puna la punct
Pe sarmana cucuvea
Care tot timpul o cerea…
Intr-o zi pe la asfintit
Pitpalacul cel smintit
Se duse in vizita la ea
Cu gandul de-a o curta.
“Ziua buna, cucuvea,
Cum mai este viata ta?
Ti-ai gasit si tu odor
Sau inca suferi din amor?”
Pasarica fericita
Raspunse usor grabita:
“Sufar, sufar, dragul meu,
Un amor nebun vreau eu…”
In sinea ei, ea isi spunea:
“Fute-ma, fraiere, nu mai sta!
Da-mi odata ciocanelul,
Sa imi umplu paharelul!”
Pitpalacul nu sta mult
Si o apuca de fund,
Cucuveaua izbucni:
“Rupe-ma, nu te opri!”
Chiar si acum cand tu citesti
Si poate ca iti doresti,
Cei doi inca se mai fut
Nu stiu cand au inceput!