28 Jul 2019

Vid

Plutesc in deriva
intr-un vid infinit,
Lasat fara mila
de destin, biciuit.
Lumina eterna
demult m-a parasit,
Ea a schimbat
ce imi era menit…

Credeam intr-un timp
ca sunt ca un munte
ca nimic nu poate
sa ma tina in blimp.
Dar acum, nimeni nu-mi aude
strigatul abisal
al memoriilor ude
cu sangele mortal.

Prezentul mi-e trecut
retrait iar si iar,
Viitoru-i tacut,
In neant eu dispar…
Amintirea se tine
Tot timpul de mine,
Intr-o temnita de foc
Ma zbat fara noroc…

Imi smulg din cap
tot ce-mi aduce aminte,
cu dureri cumplite,
de fericitele clipe.
Dar totul e in zadar
Caci atunci cand sa dorm
Le visez iar si iar
Si nu mai pot s-adorm…

Vreau doar sa scap
din lanturile noptii,
Sa dorm linistit,
chiar cu pretul mortii…

Plutesc in deriva
intr-un vid infinit,
Fiinta-mi captiva
demult a murit…